buiaca
Look at other dictionaries:
buiacca — buiaca, buiacca v. boiacca … Enciclopedia Italiana
buiac — BUIÁC, Ă, buieci, ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buiác adj. m., pl. buiéci; f … Dicționar Român
buiác — adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácã, pl. buiéce … Romanian orthography
splinuţă — SPLINÚŢĂ, splinuţe, s.f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. uţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
boiacca — (o buiacca; anche boiaca o buiaca) s.f. [voce settentr. (milan., piem.) poltiglia, intriso pastoso e sim., affine al fr. bouillasse, incrocio di boue fango e bouillie pappa, poltiglia ]. 1. (edil.) [pasta di cemento molto fluida] ▶◀ ‖ malta. 2.… … Enciclopedia Italiana
